|
Această investigare nu se poate realiza profesional decât studiind zona de interes pe o perioadã lungã de timp, cu tehnologii satelitare de tip Sisteme Globale de Poziţionare (GPS) şi clasice, modelând şi interpretând rezultatele în context local şi regional. Este evidentă legătura imediată cu probleme severe de mediu şi hazard natural, ca şi de aplicare a tehnologiilor satelitare ce permit determinări cu precizie foarte bună (câţiva mm/an). Obiectivele generale au în vedere în special întocmirea unui model staţio-temporal al deplasărilor unei arii pilot care urmează a fi selectată pe baza unor criterii ferme. Aceasta va permite conturarea unui tip evolutiv, spaţio-temporal al ariei investigate şi, în acest fel, posibilitatea ca autorităţile competente să ia măsurile ce se impun pentru evitarea unor catastrofe tip Ocnele Mari.
Studierea deplasãrilor verticale şi orizontale în timp a arealelor cu risc de alunecare de teren nu este o temã nouã. Datoritã evoluţiei aparaturii în ultimii 10 ani, tehnologia însă s-a schimbat radical; deasemenea, a crescut gradul de precizie (încredere) al rezultatelor. Importanţa acestor monitorizări este deosebită pentru studierea evoluţiei arealelor miniere. Aceste zone, datoritã exploatãrii fara noima a resurselor forestiere şi a eroziunii solului, sunt supuse permanent unor efecte de ridicare şi mai ales de coborâre, prãbuşire, alunecare, etc. Aceste deplasãri sunt foarte periculoase atât pentru zona afectată cât şi pentru comunitãţile din zonã, pentru arterele de circulaţie, iar pentru detaliile naturale (lacuri, râuri, etc) pot deveni adevãrate catastrofe. Scopul studiului constã tocmai în determinarea zonelor de risc, a vitezei şi acceleraţiei de deplasare a acestora şi propunerea de soluţii fundamentate ştiinţific.
Studiul, pentru a fi complet, trebuie sã ţinã seamã de toţi factorii care pot duce la deplasãri ale crustei terestre: exploatãrile miniere, structura geologicã a zonei, tipurile litologice care intră în compoziţia crustei, etc. Din acest motiv, prelucrarea datelor se va realiza pe mai multe variante, funcţie de elementele care intervin în calcul.
Faza I
Hazardele geomorfologice |
| |
| |
| |
| |
Hazardele geomorfologice reflectă tendinţele actuale de evoluţie a reliefului şi presiunea antropică accentuată asupra mediului. Cele mai afectate sunt aşezările situate pe versanţii instabili şi cele localizate pe terasele de luncă sau pe conurile de dejecţie joase.
În Subcarpaţi, pe versanţi sunt predominante procesele de alunecare şi curgerile de noroi dezvoltate pe un substrat argilos-marnos. Acestea sunt diferenţiate pe bazine hidrografice şi pe compartimente tectonice. Sunt afectate mai ales satele mici din bazinele secundare cu versanţii instabili cum sunt localităţile Popeşti, Feteni, Gibeşti, Păuşeşti Otăsău. Alunecările din sectorul piemontan se produc cu precădere pe versanţii abrupţi corespunzând cuestelor şi afectează părţi din unele localităţi cum sunt Lădeşti, Târgu Cărbuneşti, Hurezani şi Ilovăţ. În data de 6 noiembrie 2004 între orele 5 şi 5.30 s-a produs o alunecare de teren în localitatea Lăpuşata, nordul Piemontului Getic care a afectat 320 m din drumul local, peste 70 de familii rămânând izolate (fig. 1 şi 2). De asemenea, a fost afectată reţeua electrică, 6 anexe gospodăreşti şi 6 fântâni. În aceeaşi zi şi zilele următoare s-au produs o serie de reactivări locale, după care râpa de desprindere s-a stabilizat.
Procesele de ravenare au o pondere mai mare în sectorul piemontan, pe versanţii abrupţi aferenţi văilor principale şi în bazinele secundare care furnizează cantităţi mari de aluviuni reţelei principale de drenaj. Frecvent sunt asociate cu alunecări şi curgeri de noroi şi contribuie la degradarea rapidă a versanţilor. Suprafeţe întinse de păşuni sunt degradate prin asocierea proceselor de eroziune în suprafaţă şi ravenare. |
| |
|
Hazarde climatice şi hidologice întrunesc o gamă largă de fenomene dintre care mai semnificative sunt cantităţile mari de precipitaţii însoţite de furtuni şi de căderi de grindină,
secetele prelungite însoţite în partea sudică a Piemontului Getic de procese locale de deşertificare şi fenomenele de îngheţ timpurii.
Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 de ore apropiate de 100 mm şi peste 100 mm se înregistrează în luna iulie, luna cea mai caldă a anului. În peste 40% din cazuri acestea se realizează în anii cei mai ploioşi: 1969, 1973, 1975 (Bogdan, 2000). Cele mai mari cantităţi lunare de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (între 220 şi 470 mm) când sunt frecvente ploile de convecţie termică şi termodinamică. Ploile abundente cu impact accentuat asupra mediului depind de variabilitatea neperiodică a dinamicii atmosferei (Bogdan, 2000) şi sunt caracterizate prin intensităţi mari. Acestea se produc în intervalul mai-septembrie, cea mai mare intensitate medie fiind înregistrată în iulie 1941 la Târgu Jiu. Precipitaţiile abundente produc viituri de amploare, reactivarea alunecărilor, modificări accentuate în perimetrele cu activităţi miniere şi afectează direct aşezările, căile de comunicaţie şi uneori liniile electrice.
Un asemenea interval cu regim pluviometric excedentar a fost înregistrat între 1969 şi 1975 (1969, 1970, 1971, 1975) şi a fost caracterizat prin predominarea unei activităţi ciclonice intense. Viiturile produse au fost însoţite de reactivări de amploare ale deplasărilor în masă şi de o intensificare a ritmului de colmatare al bazinelor de acumulare (Roşca şi colab., 1980). Inundaţii care au afectat peste jumătate din teritoriul României s-au produs în lunile iulie-august 2002. Astfel, în luna august se diferenţiază o perioadă cu cantităţi excedentare de precipitaţii între 7 şi 12 august, care a afectat judeţele Olt, Mehedinţi, Gorj şi Vâlcea. Aceste inundaţii au avut drept consecinţe 2 morţi, peste 10 localităţi afectate, 250 de case inundate, 1500 ha de terenuri pentru cultură, precum şi numeroase obiective social-economice şi reţele de transport avariate
CONCLUZII
Cercetarea cinematicii si dinamici blocurilor crustale din cea mai particulara zona tectonica din Europa, cea de la Curbura carpatilor Orientali este una din cele mai dificile sarcini ce revin specialistilor in geostiinte.
Avansarea intelegerii fenomenelor asociate acestei zone cu o dinamica atat de dificil de integrat in modele clasice (subductie, retragerea si roll-back al fragmentului de placa litosferica, delaminare partiala etc.) nu poate avea loc fara intelegerea cinematicii blocurilor crustale ce vin in contact intr-un areal cu o seismicitate atat de intensa si particulara (ca magnitudine, frecventa si localizare) cum este cea vranceana. Volumul mare al studiilor generale şi particulare asupra zonei de curbură a Carpaţilor ne-a determinat să facem o selecţie drastică, alegând dintre acestea lucrările ale căror rezultate ni s-au părut mai interesante. S-a dat o atenţie deosebită studiilor seismologice, singurele care sunt capabile să furnizeze informaţii cantitative asupra litosferei inferioare. Au fost prezentate lucrări mai vechi şi mai noi, care relevă îmbogăţirea şi evoluţia în timp a cunoaşterii regiunii şi a modelelor tectonice admise. Evident, selecţia lucrărilor geofizice a avut un caracter subiectiv, ceea ce face ca materialul prezentat să fie considerat incomplet şi susceptibil completării în urma unei documentări viitoare.
| |
 |
|
Principalele particularităţi geofizice şi geodinamice ale litosferei Carpaţilor de curbură si a Bazinului Pannonic sunt evidente şi subliniază caracterul complex al acestor regiuni seismic - active, cu un grad de risc seismic deosebit de ridicat. Aşa după cum au arătat studiile lui Gheorghe Demetrescu încă din 1929 focarul de cutremure adânci din Vrancea, de la curbura Carpaţilor, este caracterizat prin persistenţă şi izolare, fiind comparat adesea cu hipocentrele seismice din Munţii Hindukuş şi din Columbia. In special după cutremurul din 10 noiembrie 1940, interesul specialiştilot români a crescut considerabil pentru aceste seisme produse în Carpaţi, cu consecinţe catastrofale asupra unei arii extrem de întinse din România, relevată de harta intensitătilor macroseismice.
Acumularea unui bogat material seismologic de observaţie (macroseismic şi instrumental) a condus la diversificarea cercetărilor, prin abordarea unor direcţii noi, moderne, în acord cu orientările ştiinţifice pe plan mondial. In acest sens trebuiesc menţionate preocupările pentru etapele viitoare privind mecanismul de producere al cutremurelor, parametrii geometrici şi fizici ai focarelor seismice, particularităţi seismotectonice ale teritoriul românesc si ca elemnt important in determinari dinamice actuale se vor continua masuratorile satelitare de foarte mare precizie in reteaua de statii temporare si in reteaua de statii permanente. Procesarea datelor se va face prin programe specializate pentru acest gen de prelucrari: Bernese (achizionat de curand de la Universitatea din Berna Elvetia), GeoMoS, LGO si GPS Spider (produse de Leica Geosystems Elvetia), Gypsy Oasys (in cooperare cu Universitatea Tehnica din Delft Olanda).
Importanta analizelor cinematice bazate pe cercetari satelitare a fost inteleasa inca de la mijlocul deceniului trecut de catre specialistii care au reusit sa genereze fonduri importante pentru proiectarea si implementarea unei retele aflata in permanenta dezvoltare cum este cea GPS din arealul vrancean. Din fericire, urmare a finantarilor consistente din ultima perioada, Romania a reusit sa isi asume un rol de leader in aceste cercetari, la ea acasa. Speram ca factorii de raspundere vor intelege ca aceste cercetari au rezultate de exceptie dar dureaza decenii si au nevoie de o remarcabila continuitate. Este exact ce incercam noi sa facem in cadrul acestui proiect pana in momentul de fata au fost proiectat si realizat unul dintre poligoanele de masura in care se va implementa metoda de detrminare 3D a deformatiilor in zonele de risc de alunecare de teren , intrucat vom utiliza metoda in zone cu morfologie si tectonica diferita pentru a putea adapta metodologia in toate arealele de interes indiferent de morfologie , structura geologica si tectonica.
|
|
|
România
